Prin Ordonanța de Urgență nr. 34/2000 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/1999 privind regimul stării de asediu și regimul stării de urgență, Guvernul stabilește că proiectele de acte normative ce se aplică pe perioada stării de urgență vor fi exceptate de la normele legale privind transparența decizională și dialogul social. 

Deși înțelegem nevoia de a reduce anumite termene (ex. publicarea proiectelor de acte normative cu 30 de zile înainte de adoptare, pentru dezbatere publică), considerăm că pentru alte prevederi legale, guvernul putea să găsească metode de a asigura chiar și minimal implicarea actorilor sociali. De exemplu, avizarea actelor normative de către Consiliul Economic și Social s-ar fi putut realiza printr-o procedură simplificată și desfășurată exclusiv on-line. Comunicarea cu părțile interesate este cu atât mai importantă în perioade de criză, când multe decizii pot afecta semnificativ situația cetățenilor.

Confederația Sindicală Cartel Alfa critică măsura luată de Guvern, arătând că “partenerii sociali și-au adaptat cu rapiditate modul de lucru, astfel încât consultările și avizele pe proiectele de acte normative să fie date prin mijloace electronice în timp util”.

Și Confederația Patronală Concordia critică această măsură, arătând că „poate submina serios încrederea dintre stat și cetățeni, indispensabilă în această perioadă de criză”. Federația Concordia arată și că instituțiile Uniunii Europene fac exact opusul, adică își întețesc eforturile de a implica partenerii sociali în deciziile luate.