Unul dintre site-urile anterior blocate de ANCOM, pe motiv că publica informații false pe tema pandemiei, este justitiarul.ro.  Peste câteva zile însă, Ministrul de Interne Marcel Vela solicită ANCOM redeschiderea siteului, deși nu exista vreo procedura oficială de apel sau de conformare.

În lipsa unor proceduri clare pentru deblocarea site-urilor, s-a apelat la  un fel “mica înțelegere”: ”Redeschiderea site-ului a fost solicitată de jurnalistul Marius Albin Marinescu, care și-a manifestat intenția de a elimina articolele ce conțineau informații false”, arată un comunicat al Grupului de Comunicare Strategică.

Mai mult, comunicatul vorbește de măsurile acceptate, inclusiv de a-și face publică identitatea, dar de fapt aceasta este o obligație legală din 2002 (legea 365/2002 privind comerțul electronic), doar că nu o verifică practic nimeni.

Un alt site pe care instituțiile publice reușesc mai mult să-l promoveze, decât să-l blocheze este ortodoxinfo.ro Site-ul s-a mutat foarte repede după blocare la o altă adresă. Între timp administratorii au continuat să publice conținut și își informează utilizatorii despre cum pot să depășască blocarea și să acceseze în continuare site-ul. 

UPDATE (6.05.2020). Statul s-a trezit pe 6 mai şi a blocat si noul URL. Proprietarii site-ului au citit decizia ANCOM şi s-a mutat la Ortodoxinfo.net. Este un joc de-a şoarecele şi pisica.

Au mai rămas alte 472 de opţiuni de domenii web – deja ortodoxinfo.info e luat. 

În acest stil de “blocare”, care este fapt o “ascundere” a site-ului, practic instituțiile publice nu fac decât să mute articolele care oricum există, dincolo de ochii celor care știu cum să schimbe un DNS sau să folosească un browser care driblează ascunderea (de ex. TorBrowser).

De aceea întotdeauna în cazul aspectelor de conținut ilegal, singura acțiune este eficientă este identificarea presupusului făptuitor, restul fiind măsuri inutile în fond. În cazul acesta nici măcar nu ar fi greu, atâta vreme cât contul de donații este public pe site. 

* Context:

Decretul Prezidențial privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României dă atribuții insuficient reglementate instituțiilor publice. Articolul 54 menționează un mecanism care face posibilă „eliminarea de la sursă” sau „blocarea accesului utilizatorilor din România la conținutul care promovează știri false cu privire la evoluția COVID-19” – ceea ce s-a și întâmplat cu mai multe site-uri. Înțelegem potențialul de pericol al știrilor și informațiilor false, considerăm însă că nu Guvernul este instanța care trebuie să stabilească valoarea de adevăr a informațiilor oferite de mass-media. În condițiile în care rolul presei este și de a evalua critic activitatea Guvernului, astfel de atribuții deschid posibilitatea de abuz și pun în pericol libertatea presei. 

În practică, modalitatea în care s-a realizat comunicarea și “blocarea” au făcut de fapt mai multă publicitate materialelor respective și au permis răspândirea lor inclusiv în presa mainstream.